Autoportret
Duce drumul în pustiu
cine-s eu, azi nu mai ştiu.
Poate-un val de aer cald
rătăcit în colţ de fald,
izvorul ce stă să prindă
fântâni treze pe oglindă
beduinul care plânge
bându-şi prin pustiuri sânge!
Petrec drumul strâmt tăcut
spre prezent dinspre trecut.
Ce cărare-mi este scrisă
să sorb aur din narcisă,
căci de rătăcesc şi chem
albe nopţi cu un blestem
vine ziua ce-mi ucide
viaţa cu flăcări avide.
Şi de chem, şi de strig
zi şi noapte visez frig!
Meditaţie
Atâta doar: mai ştiu să citesc
sensul vieţii pe cadran de secol,
cu gândurile sfârtecate - arar
de copacii somnului
când ceasornicul bate o oră,
nunta de argint, de aur:
Atâta doar: mai ştiu să trăiesc
- luminiţă în luminiş de Univers!
Doar amprenta
Mamă, ce păcate ispăşesc!
Trec nopţile prin mine fluierând
de aceea zilele-s flămânde
de lumina cântecului.
Ieri mi-a înflorit un vis pe grindă
să fie linişte-mprejurul vertebrei.
Mi-am rătăcit tinereţea prin pietre
să nu-mi macine drumurile vârsta.
Şi, uite-aşa, am intrat maiestos
în tăcerea fără nume...
Doar amprenta cuvântului scris!
miercuri, 31 august 2011
miercuri, 17 august 2011
Epigrame
Imnul crizei
Am văzut un "Caca Maka";
Imnul crizei fără criză.
Guvernanţii mulg iar vaca
Şi sărăcia intră-n priză.
Se schimbă culoarea PDL-ului
Dragi alegători vă spun
Că portocala fii-va verde
Să spele banii cu săpun,
Toate visele-şi vor pierde.
Parfum de blondine
Vorbeşte ţara de blondine
Că au bibilica goală,
Iar de Elena ştie orişicine;
E o băsească...naturală.
Celor de la actuala putere
O să vedeţi voi în cruciş
Când n-o să aveţi puterea
La soartă o să daţi bacşiş
Pentru a mai curge mierea.
Adam şi Eva
Când domnişoara Eva zice
"Să fiu adorată cu succes",
Adam e obosit, să pice
În lada unui "Mercedes".
Criticilor mei
Domnilor, nu vă certaţi,
În ale scrisului ogoare
Noi să fim uniţi ca fraţi,
Ce au cugetul pe soare.
Despre minciună
Minciuna are cale scurtă
Prin ea ajung miliardari
Îi vezi că se ţin de burtă
Şi-ajund la "Ghencea Militari".
Bugetul culturii foarte slab
Am visat de multe ori
Că pun foc la-nvăţătură,
Dar trezitu-m-am în flori
Fără bază pe cultură.
Moştenire
M-a prins căldura de iubire,
Când am norocul s-o deschid
Vibrează-n mine orice ştire
De la "voinicii" din partid.
Politica merită versificată?
Da, merită versificată
Că-i înţeapă-n fund, vezi bine
Ne-a sărăcit - pe noi - o şleahtă
De vagabonzi fără ruşine.
Furtul la cele trei regimuri
Furau, furau, eu nu zic ba,
Dar se fura mult mai puţin.
Acum Traian cu "garda" sa
Ne face viaţa drept un chin.
Băse văzut de Mircea Badea
Hai să zic acum pe-a dreaptă,
Băsescu este totuşi bun
De n-ar avea chelia spartă
Cu balonaşe de săpun!
Am văzut un "Caca Maka";
Imnul crizei fără criză.
Guvernanţii mulg iar vaca
Şi sărăcia intră-n priză.
Se schimbă culoarea PDL-ului
Dragi alegători vă spun
Că portocala fii-va verde
Să spele banii cu săpun,
Toate visele-şi vor pierde.
Parfum de blondine
Vorbeşte ţara de blondine
Că au bibilica goală,
Iar de Elena ştie orişicine;
E o băsească...naturală.
Celor de la actuala putere
O să vedeţi voi în cruciş
Când n-o să aveţi puterea
La soartă o să daţi bacşiş
Pentru a mai curge mierea.
Adam şi Eva
Când domnişoara Eva zice
"Să fiu adorată cu succes",
Adam e obosit, să pice
În lada unui "Mercedes".
Criticilor mei
Domnilor, nu vă certaţi,
În ale scrisului ogoare
Noi să fim uniţi ca fraţi,
Ce au cugetul pe soare.
Despre minciună
Minciuna are cale scurtă
Prin ea ajung miliardari
Îi vezi că se ţin de burtă
Şi-ajund la "Ghencea Militari".
Bugetul culturii foarte slab
Am visat de multe ori
Că pun foc la-nvăţătură,
Dar trezitu-m-am în flori
Fără bază pe cultură.
Moştenire
M-a prins căldura de iubire,
Când am norocul s-o deschid
Vibrează-n mine orice ştire
De la "voinicii" din partid.
Politica merită versificată?
Da, merită versificată
Că-i înţeapă-n fund, vezi bine
Ne-a sărăcit - pe noi - o şleahtă
De vagabonzi fără ruşine.
Furtul la cele trei regimuri
Furau, furau, eu nu zic ba,
Dar se fura mult mai puţin.
Acum Traian cu "garda" sa
Ne face viaţa drept un chin.
Băse văzut de Mircea Badea
Hai să zic acum pe-a dreaptă,
Băsescu este totuşi bun
De n-ar avea chelia spartă
Cu balonaşe de săpun!
EPIGRAME
Epigrame
Imnul crizei Despre minciună
Am auzit un „Caca Maca”; Minciuna are cale scurtă
Imnul crizei fără criză Prin ea ajung miliardari
Guvernanţii mulg iar vaca Îi vezi că se ţin de burtă
Şi sărăcia intră-n priză. Şi merg la „Ghencea Militari”.
Se schimbă culoarea PDL-ului Bugetul cullturi foarte slab
Dragi alegători, vă spun Am visat de multe ori
Că portocala fi-va verde Că pun foc la-nvăţătură,
Să spele banii cu săpun Dar trezitu-m-am în flori
Şi toate visele vor pierde. Fără bază pe culttură.
Parfum de blondine Moştenire
Vorbeşte ţara de blondine M-a prins căldura de iubire,
Că au bibilica goală, Când am norocul s-o deschid
Iar de Elena, ştie orişicine; Vibrează-n mine orice ştire
E o băsească... naturală! De la „voinicii” din partid.
Celor de la actuala putere Politica merită versificată?
O să vedeţi voi în cruciş Da, merită versificată
Când n-o să aveţi puterea Că-i înţeapă-n fund, vezi bine,
La soartă o să daţi bacşiş, Ne-a sărăcit – pe noi – o şleahtă
Pentru a mai curge mierea. De vagabonzi fără ruşine...
Unuia cu funcţia supremă Furtul la cele trei regimuri
Mare-i puşlamaua asta Furau, furau, eu nu zic ba,
Care-şi bate joc de noi, Dar se fura mult mai puţin
Caută pe brânci năpasta, Acum Traian cu vorba sa
Lansând moarte şi nevoi. Ne face viaţa drept un chin.
Adam şi Eva Băse văzut de Mircea Badea
Când domnişoara Eva zice: Hai să spun acum pe-a dreaptă,
„Să fiu adorată cu succes” Băsescu este totuşi bun
Adam e obosit, să pice De n-ar avea chelia spartă
În lada unui „Mercedes!” Cu balonaşe de săpun!
Criticilor mei
Domnilor, nu vă certaţi,
În ale scrisului ogoare
Noi să fim uniţi ca fraţi,
Ce au cugetul pe soare.
luni, 1 august 2011
Cum să dregi ce-a stricat cârpaciul din deal? De Filon Sin
Lui Băsescu şi democraţilor li s-a aprins iarăşi dorul după pierita "Dreptate şi Adevăr". Nostalgia le revine cu foc, mai ales acum, în perspectiva elecţiunilor din anul viitor. Este explicabil de ce-i chinuie amocul. Arcul guvernamental scârţie din încheieturi, stă să plesnească.
Nu mă mai mir că în ciuda atâtor reacţii absurde şi decizii păguboase, comise de el, încă mai sunt în partidul său de suflet destui activişti fanatici care-i fac chip cioplit şi îl divinizează ca pe strălucitul cârmaci al corabiei portocalii. Pornită năvalnic prin 2004, cu vântul în pupă şi la catarg cu "Dreptatea şi Adevărul", mândra corabie e astăzi în derivă. Fostul marinar şi informator i-a pecetluit soarta. Cu toate acestea, elanul pdeliştilor după eşuata "Alianţă"încă mocneşte, nu e scris nici astăzi. La peste şapte ani de la distrugerea ei de către Traian Băsescu. Chiar dumnealui, în urmă cu câteva săptămâni, la "consultările" de la Cotroceni încerca penibil să-l agaţe pe Crin Antonescu şi să şi-l facă "pretin" la o anumită nouă cârdăşie.
Orice s-ar spune dl. Băsescu este autorul moral al distrugerii acestui parteneriat câştigător din toamna lui 2004. De altfel de când se află în politică marinarul n-a fost capabil să construiască ceva durabil şi dezirabil. A generat mereu scandal, tensiuni, în stabilitate politică. Şi-a demolat singur, cu gura lui a mărturisit cum s-a dus, ca un milog, cu căciula în mână la Felix Motanul, "după voturi", ca apoi, a doua zi, să înceapă să-i pută rău "soluţia imorală".
La scurtă vreme de la acest episod, i s-a pus pata pe Tăriceanu şi pe principalii parteneri din "Alianţă", cerând alegeri anticipate. De-a lungul unei întregi legislaturi (2004-2008) i-a denigrat şi i-a tocat cu o ură demnă de o cauză mai bună. Certurile lui cu Moliceanu ajunseseră de pomină şi prin cancelariile din Comunitatea Eurpeană.
Cum spuneam mai sus, lui Băsescu şi democraţilor li s-a aprins iarăşi dorul după pierita "Dreptate şi Adevăr". Nostalgia le revine cu foc, mai ales acum, în prspectiva elecţiunilor din anul viitor. Este explicabil de ce-l chinuie amocul. Arcul guvernamental scârţie din încheieturi, stă să plesnească. Ei se simt tot mai solitari şi părăsiţi, agăţaţi de un cârmaci care şi-a mâncat capitalul politic. Singura "certitudine", de care-şi mai leagă vreo speranţă, e o altă "soluţie (şi mai) imorală" concubinajul jalnic cu traseiştii, trădătorii şi ciolănarii de la UNPR.
Ce salvatoare şi izbăvitoare le-ar fi acum renaşterea trecutului amor politic cu liberalii, singura şansă de a-şi mai preleva guvernarea. Dar mai este posibil aşa ceva, după ce idolul lor, Traian Băsescu, nu s-a dat de la nimic în lături ca să o distrugă şi să decimeze PNL?
Zilele trecute, într-un interviu acordat ziarului "Evenimentul Zilei", purtătorul de cuvânt Sever Voinescu se iluziona că ar fi ceva şanse să se refacă parteneriatul de altădată, dar numai după alegerile din 2012. Şi cu condiţia ca principalul obstacol, Crin Antonescu, să conducă partidul la un eşec electoral şi să eşueze, el însuşi, în tentativa de a deveni preşedinte al României.
Admiţând că purtătorul de logos PDL e un fel de mama Omida şi că ăsta ar fi viitorul, câtă vreme scandalagiul şi intrigantul Traian Băsescu nu dispare de pe scena politică, între PNL şi PDL nu va fi pace.
Nu mă mai mir că în ciuda atâtor reacţii absurde şi decizii păguboase, comise de el, încă mai sunt în partidul său de suflet destui activişti fanatici care-i fac chip cioplit şi îl divinizează ca pe strălucitul cârmaci al corabiei portocalii. Pornită năvalnic prin 2004, cu vântul în pupă şi la catarg cu "Dreptatea şi Adevărul", mândra corabie e astăzi în derivă. Fostul marinar şi informator i-a pecetluit soarta. Cu toate acestea, elanul pdeliştilor după eşuata "Alianţă"încă mocneşte, nu e scris nici astăzi. La peste şapte ani de la distrugerea ei de către Traian Băsescu. Chiar dumnealui, în urmă cu câteva săptămâni, la "consultările" de la Cotroceni încerca penibil să-l agaţe pe Crin Antonescu şi să şi-l facă "pretin" la o anumită nouă cârdăşie.
Orice s-ar spune dl. Băsescu este autorul moral al distrugerii acestui parteneriat câştigător din toamna lui 2004. De altfel de când se află în politică marinarul n-a fost capabil să construiască ceva durabil şi dezirabil. A generat mereu scandal, tensiuni, în stabilitate politică. Şi-a demolat singur, cu gura lui a mărturisit cum s-a dus, ca un milog, cu căciula în mână la Felix Motanul, "după voturi", ca apoi, a doua zi, să înceapă să-i pută rău "soluţia imorală".
La scurtă vreme de la acest episod, i s-a pus pata pe Tăriceanu şi pe principalii parteneri din "Alianţă", cerând alegeri anticipate. De-a lungul unei întregi legislaturi (2004-2008) i-a denigrat şi i-a tocat cu o ură demnă de o cauză mai bună. Certurile lui cu Moliceanu ajunseseră de pomină şi prin cancelariile din Comunitatea Eurpeană.
Cum spuneam mai sus, lui Băsescu şi democraţilor li s-a aprins iarăşi dorul după pierita "Dreptate şi Adevăr". Nostalgia le revine cu foc, mai ales acum, în prspectiva elecţiunilor din anul viitor. Este explicabil de ce-l chinuie amocul. Arcul guvernamental scârţie din încheieturi, stă să plesnească. Ei se simt tot mai solitari şi părăsiţi, agăţaţi de un cârmaci care şi-a mâncat capitalul politic. Singura "certitudine", de care-şi mai leagă vreo speranţă, e o altă "soluţie (şi mai) imorală" concubinajul jalnic cu traseiştii, trădătorii şi ciolănarii de la UNPR.
Ce salvatoare şi izbăvitoare le-ar fi acum renaşterea trecutului amor politic cu liberalii, singura şansă de a-şi mai preleva guvernarea. Dar mai este posibil aşa ceva, după ce idolul lor, Traian Băsescu, nu s-a dat de la nimic în lături ca să o distrugă şi să decimeze PNL?
Zilele trecute, într-un interviu acordat ziarului "Evenimentul Zilei", purtătorul de cuvânt Sever Voinescu se iluziona că ar fi ceva şanse să se refacă parteneriatul de altădată, dar numai după alegerile din 2012. Şi cu condiţia ca principalul obstacol, Crin Antonescu, să conducă partidul la un eşec electoral şi să eşueze, el însuşi, în tentativa de a deveni preşedinte al României.
Admiţând că purtătorul de logos PDL e un fel de mama Omida şi că ăsta ar fi viitorul, câtă vreme scandalagiul şi intrigantul Traian Băsescu nu dispare de pe scena politică, între PNL şi PDL nu va fi pace.
Week-end plăcut!
Aproape toată lumea îl aşteaptă, iar când vine, este de multe ori cea mai frumoasă parte a săptămânii. în această perioadă de week-end unii călătoresc alţii se recrează, unii se dedică activităţii religioase, iar alţii stau acasă şi dorm.
În acest articol se va vorbi despre intervalul de timp cuprins între sfârşitul unei săptămâni de lucru (sau a unei săptămâni de şcoală) şi începutul celei următoare - week-end-ul. În Occident week-end-ul începe vineri şi durează până duminică. Dar care este originea week-end-ului? Şi, dacă locuieşti într-o tără unde săptămâna de lucru este de cinci zile, cum ţi-ai putea petrece week-end-ul într-un mod plăcut şi util?
De la ziua de odihnă la week-end
Legea Sabatului, dată naţiunii Israel acum 35000 de ani, stipula: "Să lucrezi şase zile; dar a şaptea zi este sabatul de odihnă sfinţit pentru DOMNUL. Cine va face vreo lucrare în ziua sabatului va fi pedepsi negreşi cu moartea" 8exodul 31:15. În plus, sabatul le oferea părinţilo izraeliţi ocazia de a se îndârji de necesităţile spirituale ale familiilor lor.
Sabatul evreiesc începea vineri, la apusul soarelui, şi ţinea până sâmbătă, la apusul soarelui. Însă, potrivit lucrării The World Book Encyclopedia, capii religioşi ai creştinătăţii "au stabilit ca ziua dedicată închinării să fie duminica, deoarece credea că învierea lui Iisus avusese loc într-o zi de duminică. În aproximativ 300 A.D., Biserica şi Statul au declarat în mod oficial duminica zi de odihnă în Europa".
De remarcat este că prelungirea perioadei de odihnă pe parcursul mai multor zile este o chestiune de dată recentă. În Marea Britanie, în anul 1870 s-a stabilit ca săptămâna de lucru să se termine sâmbăta, la ora prânzului. Astfel, week-end-ul cuprindea jumătate din ziua de sâmbătă şi duminică. După amiaza de sâmbătă începea cu o masă în familie, care potrivit revistei Atlantic Monthly, "era deseori urmată de o baie săptămânală la baia publică din apropiere".
În Statele Unite, week-end-ul a fost prelungit şi mai mul: la două zile. Potrivit uni articol, săptămâna de lucru de cinci zile a fost adoptată în 1908, de o fabrică din New England. Acest program era potrivit atât pentru muncitorii evrei, cât şi pentru muncitorii "creştini", întrucât fiecare grup avea propria zi de odihnă - evreii sâmbăta, iar "creştinii", duminica. Săptămâna de lucru de cinci zile a căpătat repede popularitate. Constructorul de automobileHenry Ford chiar a promovat-o, deoarece a înţeles că ieşirile cu familia de la sfârşit de săptămână aveau să ducă la o creştere rapidă a cererii de automobile.
V-aţi planificat ceva pentru week-end
În prezent, week-end-ul de două zile face parte integrantă din stilul de viaţă occidental. Dacă locuieşti în această parte a lumii, e foarte probabil ca spre sfârşitul unei săptămâni de lucru să fii îîntrebat de colegii de muncă: "Ce faci în week-end?" Această întrebare poate conduce la unele răspunsuri interesante.
Cum pe parcursul întregii săptămâni ttimpul ţi-a fost la dispoziţia patronului, week-end-ul îţi poate da ocxazia să-ţi recapeţi sentimentul că eşti stăpân pe viaţa ta. În plus îţi poate aduce un respiro în rutina săptămânală. week-end-ul poate fi o ocazie de a beneficia de o odihnă binemeritată sau de a sta puţin timp împreună cu cei dragi. Ori poate fi o ocazie de a-ţi petrece timpul în modul cel mai agreat de majoritatea oamenilor - făcând cumpărături. "Mă distrez de minune când merg prin magazine", spunea Brigitte, care trăieşte în Germania.
Potrivit sondajelor, mulţi oameni preferă să-şi petreacă timpul liber relaxându-sse. Persoanele cărora le place să-şi petreacă week-end-ul acasă au o mulţime de posibilităţi de a se destinde: se ocupă de plantele din casă sau din curte, colecţiionează timbre, cântă la un instrument sau ascultă muzică, se uită la casete video, gătesc, scriu scrisori, citesc, os, tricotează, fac sport şi pictează, ca să nu menţionez decât câteva. Unii preferă activităţi care le permit să fie împreună cu copiii şi cu partenera lor de căsătorie, de pildă joacă puzzle sau ale jocuri de societate.
Condamnă Biblia astfel de modalităţi de petrecere a timpului liber, care, aparent, sunt superficiale şi fără folos? Nu neapărat. Solomon scrie în Eclesiastul 4:6: "Mai bine o mână plină de odihnă, decât amândoi pumnii plini de muncă şi goană după vânt". Joaca, odihna şi relaxarea, cu moderaţie, îşi au cu siguranţă locul lor în viaţa unui creştin.
În acest articol se va vorbi despre intervalul de timp cuprins între sfârşitul unei săptămâni de lucru (sau a unei săptămâni de şcoală) şi începutul celei următoare - week-end-ul. În Occident week-end-ul începe vineri şi durează până duminică. Dar care este originea week-end-ului? Şi, dacă locuieşti într-o tără unde săptămâna de lucru este de cinci zile, cum ţi-ai putea petrece week-end-ul într-un mod plăcut şi util?
De la ziua de odihnă la week-end
Legea Sabatului, dată naţiunii Israel acum 35000 de ani, stipula: "Să lucrezi şase zile; dar a şaptea zi este sabatul de odihnă sfinţit pentru DOMNUL. Cine va face vreo lucrare în ziua sabatului va fi pedepsi negreşi cu moartea" 8exodul 31:15. În plus, sabatul le oferea părinţilo izraeliţi ocazia de a se îndârji de necesităţile spirituale ale familiilor lor.
Sabatul evreiesc începea vineri, la apusul soarelui, şi ţinea până sâmbătă, la apusul soarelui. Însă, potrivit lucrării The World Book Encyclopedia, capii religioşi ai creştinătăţii "au stabilit ca ziua dedicată închinării să fie duminica, deoarece credea că învierea lui Iisus avusese loc într-o zi de duminică. În aproximativ 300 A.D., Biserica şi Statul au declarat în mod oficial duminica zi de odihnă în Europa".
De remarcat este că prelungirea perioadei de odihnă pe parcursul mai multor zile este o chestiune de dată recentă. În Marea Britanie, în anul 1870 s-a stabilit ca săptămâna de lucru să se termine sâmbăta, la ora prânzului. Astfel, week-end-ul cuprindea jumătate din ziua de sâmbătă şi duminică. După amiaza de sâmbătă începea cu o masă în familie, care potrivit revistei Atlantic Monthly, "era deseori urmată de o baie săptămânală la baia publică din apropiere".
În Statele Unite, week-end-ul a fost prelungit şi mai mul: la două zile. Potrivit uni articol, săptămâna de lucru de cinci zile a fost adoptată în 1908, de o fabrică din New England. Acest program era potrivit atât pentru muncitorii evrei, cât şi pentru muncitorii "creştini", întrucât fiecare grup avea propria zi de odihnă - evreii sâmbăta, iar "creştinii", duminica. Săptămâna de lucru de cinci zile a căpătat repede popularitate. Constructorul de automobileHenry Ford chiar a promovat-o, deoarece a înţeles că ieşirile cu familia de la sfârşit de săptămână aveau să ducă la o creştere rapidă a cererii de automobile.
V-aţi planificat ceva pentru week-end
În prezent, week-end-ul de două zile face parte integrantă din stilul de viaţă occidental. Dacă locuieşti în această parte a lumii, e foarte probabil ca spre sfârşitul unei săptămâni de lucru să fii îîntrebat de colegii de muncă: "Ce faci în week-end?" Această întrebare poate conduce la unele răspunsuri interesante.
Cum pe parcursul întregii săptămâni ttimpul ţi-a fost la dispoziţia patronului, week-end-ul îţi poate da ocxazia să-ţi recapeţi sentimentul că eşti stăpân pe viaţa ta. În plus îţi poate aduce un respiro în rutina săptămânală. week-end-ul poate fi o ocazie de a beneficia de o odihnă binemeritată sau de a sta puţin timp împreună cu cei dragi. Ori poate fi o ocazie de a-ţi petrece timpul în modul cel mai agreat de majoritatea oamenilor - făcând cumpărături. "Mă distrez de minune când merg prin magazine", spunea Brigitte, care trăieşte în Germania.
Potrivit sondajelor, mulţi oameni preferă să-şi petreacă timpul liber relaxându-sse. Persoanele cărora le place să-şi petreacă week-end-ul acasă au o mulţime de posibilităţi de a se destinde: se ocupă de plantele din casă sau din curte, colecţiionează timbre, cântă la un instrument sau ascultă muzică, se uită la casete video, gătesc, scriu scrisori, citesc, os, tricotează, fac sport şi pictează, ca să nu menţionez decât câteva. Unii preferă activităţi care le permit să fie împreună cu copiii şi cu partenera lor de căsătorie, de pildă joacă puzzle sau ale jocuri de societate.
Condamnă Biblia astfel de modalităţi de petrecere a timpului liber, care, aparent, sunt superficiale şi fără folos? Nu neapărat. Solomon scrie în Eclesiastul 4:6: "Mai bine o mână plină de odihnă, decât amândoi pumnii plini de muncă şi goană după vânt". Joaca, odihna şi relaxarea, cu moderaţie, îşi au cu siguranţă locul lor în viaţa unui creştin.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)