A plecat dintre noi cel mai bun prieten. Prietenia noastră durează din anul 1971. A fost o prietenie de suflet şi de creaţie. Sunt copleşit de durere şi nu-mi găsesc cuvintele, dar acolo unde se duce prietenul Paul Dogaru este un loc luminos, un loc unde se vor strânge îngerii culturii slătinene şi nu numai. A fost un OM care a făcut numai bine şi acum ca înger va face tot atâta bine cât a făcut ca OM. Ne-a părăsit un trup luptător cu grutăţile vieţii şi pe drumul veşniciei va rămâne viu în sufletele noastre.
Durerea mă copleşeşte pentru că un suflet atât de integru şi atât de bun în viaţa de zi ci zi, dar şi în cultura vastă pe care o avea, s-a săvârşit prematur. Când venea la mine să jucăm table sau şah şi cineva din confraţi îl căuta la telefon, D-ul Prof. Paul Dogaru spunea: "Sunt la Nicu Petria". Aveam discuţii intermitente dspre literatură, în general, dar şi despre viaţa de zi cu zi. Ţin minte, era într-o iarnă, a venit la mine cu poetul George Vaiman să mă convingă pentru a edita o carte de poezie. Până la urmă m-au convins şi am editat cartea "Ziua de după noapte". Apoi a venit cu gândul să editez un roman, pe care l-am scris şi este pe cale să apară. A fost un OM cu un suflet adevărat, un suflet şlefuit cu literatură. Nu-mi vine să cred că Paul nu mai este printre noi. Eram într-o relaţie ca doi fraţi. Acum fratele meu s-a dus în împărăţia lui Dumnezeu. Ne ocroteşte de acolo, ne îndrumă de acolo. Să-ţi fie cerul pardosit cu stele, Paule, dragă!!!
