Consideraţii despre scriitorul PAUL DOGARU

A plecat dintre noi cel mai bun prieten. Prietenia  noastră durează din anul 1971. A fost o prietenie de suflet şi de creaţie. Sunt copleşit de durere şi nu-mi găsesc cuvintele, dar acolo unde se duce prietenul  Paul Dogaru este un loc luminos, un loc unde se vor strânge îngerii culturii slătinene şi nu numai. A fost un OM care a făcut numai bine şi acum ca înger va face tot atâta bine cât a făcut ca OM. Ne-a părăsit un trup luptător cu grutăţile vieţii şi pe drumul veşniciei va rămâne viu în sufletele noastre.
Durerea mă copleşeşte pentru că un suflet atât de integru şi atât de bun în viaţa de zi ci zi, dar şi în cultura vastă pe care o avea, s-a săvârşit prematur. Când venea la mine să jucăm table sau şah şi cineva din confraţi îl căuta la telefon, D-ul Prof. Paul Dogaru spunea: "Sunt la Nicu Petria". Aveam discuţii intermitente dspre literatură, în general, dar şi despre viaţa de zi cu zi. Ţin minte, era într-o iarnă, a venit la mine cu poetul George Vaiman să mă convingă pentru a edita o carte de poezie. Până la urmă m-au convins şi am editat cartea "Ziua de după noapte". Apoi a venit cu gândul să editez un roman, pe care l-am  scris şi este pe cale să apară. A fost un OM cu un suflet adevărat, un suflet şlefuit cu literatură. Nu-mi vine să cred că Paul nu mai este printre noi. Eram  într-o relaţie ca doi fraţi. Acum fratele meu s-a dus în împărăţia lui Dumnezeu. Ne ocroteşte de acolo, ne îndrumă de acolo. Să-ţi fie cerul pardosit cu stele, Paule, dragă!!!    

Epigrame

    Unuia ce bea pe săturate

În  dovleacul lui chelos
Intră băuturi alese
Vorbele-i sunt de priosos
Parcă-s din piaţă culese.

     Unui conducător ,,iubit"

Niciodată n-am avut
Un conducător ca el,
A tăiat şi a vândut
Şi stă totuşi  sub drapel.

    Unui conducător mincinos


Aruncă vorbe mincinoase
Şi poporul nu-i dă-n nas,
Dar când o să-i de la oase
Ia şi el ce-a mai... rămas.

      Celui care a vândut flota  

Cu flota cum rămâne, iată
Ai vândut fără regret,
Şi acum păzeşti o haită
De borfaşi în val secret.

        Portret


I-au răsărit în cap trei fire,
Dar nici unul nu se mişcă
Are-o mutră de tingire
Şi în ea, tone de... frişcă!

     T. Băsescu văzut de Mircea Badea

Băse-ncolo,
Băse-ncoace,
Joacă polo
Şi ne-o coace!

Decesul domnului Ion Diaconescu

Ion Diaconescu a fost parlamentar, preşedintele Camerei Deputaţilor şi a desfăşurat activitatea în cadrul Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat. Împreună cu marele său prieten Corneliu Coposu. Multă lume îi regretă pe aceşti corifei ai politicii de partid, pentru lupta lor depusă în slujba unei formaţiuni politice precum a fost partidul din care făcea parte. Modele ca dl. I. D. nu se vor mai nate curând. I. D a fost arestat şi a stat în închisoare 17 ani ani de detenţie în închisorile comuniste, unde şi-a şubrezit săănătatea, unde şi-a diminuat puterea de muncă. Totuşi  imediat după  lovitura de palat din decembrie '89 I.D.şi C.C  pus bazele reconstruirii partiduui din care făceau parte atunci când cmuniştii şi tamcurile sovietice au desfiinţat partidul.                                      

                  UN POD UNIC CARE A SCHIMBAT O INSULĂ

      Cuibărită în golful fluviului St. Lawrence, în largul coastei canadiene a Atlanticului Prince Edward – cea mai mică provincie canadiană  - este o insulă plină de vegetaţie, în formă de semilună. Jacques Cartier, un explorator francez, care a trăit în secolul al XVI-lea, a descris-o drept „cel mai frumos ţinut pe care l-a văzut vreodată”. Numită cu drag „Insula”  de cei peste 130000 de locuitori, Insula Prince Edwad este cunoscută pentru plajele sale curate, pentru cartofii săi, care cresc într-un sol fertil, roşu şi pentru homarii care se pescuiesc în larg.  După mai bine de un secol de cnd insula a intrat în Confederaţia canadiană cu statut de dominion în 1873, s-a realizat o legătură permanentă între insulă şi continent: Podul Confederaţiei un pod unic. Ce efect a avut construirea acestui pod asupra insulei şi asupra locuitorilor ei?

      Insula Prince Edward e separată de comtinent de o întindere relativ mică  de apă, care are aproape 13 km. lăţime în locul cel mai îngust şi mai puţin adânc al ei. Insularii sunt de părere că strâmtoarea Northumberland, cu lungimea de 300 km. conferă unicitate locului. Ei îşi apreciază istoria şi metodele tradiţionale de agricultură şi iubesc liniştea acestei insule-grădină.

      Din noiembrie 1996, când ultimul element al Podului Confederaţiei a fost fixat la locul lui, insula a încetat să mai fie un loc izolat. Podul a fost inaugurat la 31 mai 1997. De atunci locuitorii insulei şi turiştiitraversează strâmtoarea cu maşina în doar 12 minute, accesul fiind permis pe tot parcursul anului.

       Dar ce îi atrage pe oameni la această insulă? Răspunsul multora este un titlu de carte: Anne de la Green Gables. Da autoarea acestui roman celebru, Lucz Maud Montgomery (1874-1942), era din Cavendish. Aici încă există casa ei. peste 200000 de turişti vin ppe aceste meeaguri în fiecare vară.

                       De ce e considerat un pod unic ?

      Pe tot pământul există numeroase poduri impresionante, adevărate minuni arhitectonice din epoca modernă. Atunci prin ce se remarcă acest pod?  Deşi nu este cel mai lung pod din lume, iarna el e, după cum spun unii „cel mai lung pod peste ape acoperite de gheaţă”.

      În cele cinci luni de iarnă, strâmtoarea Northu mberland este aproape mereu acoprită de gheaţă. Prin urmare, podul este făcut să reziste la condiţii climatice aspre. El se întinde de la Insula Jourimain, New Brunswic, travesează strâmtoarea şi ajunge pe malul de piatră din nisip, aflat în sud-vestul Insulei Prince Edward, în apropiere de micul cătun Borden. Nu sunteţi nerăbdători să vă urcaţi în maşină şi să străbatei autostrada care are 11 metri lăţime şi două benzi înguste?  Accesul pietoniilor şi al bicicliştilor este interzis, dar s-a pus la dispoziţia acestora. Gaaritul de navigabilitate este de 60 de metri ceea ce ar chivala cu o clădire cu 20 de etaje. Drept urmare şi navele mari pot trece pe sub pod.                     

POEME DE NICU PETRIA

           Autoportret


Duce drumul în pustiu
cine-s eu, azi nu mai ştiu.
Poate-un val de aer cald
rătăcit în colţ de fald,
izvorul ce stă să prindă
fântâni treze pe oglindă
beduinul care plânge
bându-şi prin pustiuri sânge!

Petrec drumul strâmt tăcut
spre prezent dinspre trecut.
Ce cărare-mi este scrisă
să sorb aur din narcisă,
căci de rătăcesc şi chem
albe nopţi cu un blestem
vine ziua ce-mi ucide
viaţa cu flăcări avide.

Şi de chem, şi de strig
zi şi noapte visez frig!  

               Meditaţie


Atâta doar: mai ştiu să citesc
sensul vieţii pe cadran de secol,
cu gândurile sfârtecate - arar
de copacii somnului
când ceasornicul bate o oră,
nunta de argint, de aur:
Atâta doar: mai ştiu să trăiesc  
- luminiţă în luminiş de Univers!

          Doar amprenta


Mamă, ce păcate ispăşesc!
Trec nopţile prin mine fluierând
de aceea zilele-s flămânde
de lumina cântecului.
Ieri mi-a înflorit un vis pe grindă
să fie linişte-mprejurul vertebrei.
Mi-am rătăcit tinereţea prin pietre
să nu-mi macine drumurile vârsta.
Şi, uite-aşa, am intrat maiestos
în tăcerea fără nume...
Doar amprenta cuvântului scris!  

Epigrame

Imnul crizei
Am văzut un "Caca Maka";
Imnul crizei fără criză.
Guvernanţii mulg iar vaca
Şi sărăcia intră-n priză.

Se schimbă culoarea PDL-ului
Dragi alegători vă spun
Că portocala fii-va verde
Să spele banii cu săpun,
Toate visele-şi vor pierde.

Parfum de blondine
Vorbeşte ţara de blondine
Că au bibilica goală,
Iar de Elena ştie orişicine;
E o băsească...naturală.

Celor de la actuala putere
O să vedeţi voi în cruciş
Când n-o să aveţi puterea
La soartă o să daţi bacşiş
Pentru a mai curge mierea.

Adam şi Eva
Când domnişoara Eva zice
"Să fiu adorată cu succes",
Adam e obosit, să pice
În lada unui "Mercedes".

Criticilor mei
Domnilor, nu vă certaţi,
În ale scrisului ogoare
Noi să fim uniţi ca fraţi,
Ce au cugetul pe soare.

Despre minciună
Minciuna are cale scurtă
Prin ea ajung miliardari
Îi vezi că se ţin de burtă
Şi-ajund la "Ghencea Militari".

Bugetul culturii foarte slab
Am visat de multe ori
Că pun foc la-nvăţătură,
Dar trezitu-m-am în flori
Fără bază pe cultură.

Moştenire
M-a prins căldura de iubire,
Când am norocul s-o deschid
Vibrează-n mine orice ştire
De la "voinicii" din partid.

Politica merită versificată?
Da, merită versificată
Că-i înţeapă-n fund, vezi bine
Ne-a sărăcit - pe noi - o şleahtă
De vagabonzi fără ruşine.

Furtul la cele trei regimuri
Furau, furau, eu nu zic ba,
Dar se fura mult mai puţin.
Acum Traian cu "garda" sa
Ne face viaţa drept un chin.

Băse văzut de Mircea Badea
Hai să zic acum pe-a dreaptă,
Băsescu este totuşi bun
De n-ar avea chelia spartă
Cu balonaşe de săpun!

EPIGRAME

     Epigrame

     Imnul  crizei                                                                  Despre minciună

Am auzit un „Caca Maca”;                                          Minciuna are cale scurtă

Imnul crizei fără criză                                                  Prin ea ajung miliardari          

Guvernanţii mulg iar vaca                                           Îi vezi că se ţin de burtă

Şi sărăcia intră-n priză.                                                Şi merg la „Ghencea Militari”.          

   

     Se schimbă culoarea PDL-ului                                      Bugetul cullturi foarte slab

Dragi alegători, vă spun                                               Am visat de multe ori  

Că portocala fi-va verde                                               Că pun foc la-nvăţătură,         

Să spele banii cu săpun                                                 Dar trezitu-m-am în flori  

Şi toate visele vor pierde.                                             Fără bază pe culttură.                  

       Parfum de blondine                                                      Moştenire

Vorbeşte ţara de blondine                                             M-a prins căldura de iubire,

Că au bibilica goală,                                                      Când am norocul s-o deschid

Iar de Elena, ştie orişicine;                                            Vibrează-n mine orice ştire 

E o băsească... naturală!                                               De la „voinicii” din partid.           

    Celor de la actuala putere                                                Politica merită versificată?

O să vedeţi voi în cruciş                                                 Da, merită versificată    

Când n-o să aveţi puterea                                              Că-i înţeapă-n fund, vezi bine,

La soartă o să daţi bacşiş,                                              Ne-a sărăcit – pe noi – o şleahtă    

Pentru a mai curge mierea.                                           De vagabonzi fără ruşine...  

    Unuia cu funcţia supremă                                              Furtul la cele trei regimuri           

       Mare-i puşlamaua asta                                                   Furau, furau, eu nu zic ba, 

Care-şi bate joc de noi,                                                    Dar se fura mult mai puţin   

Caută pe brânci năpasta,                                                 Acum Traian cu vorba sa 

Lansând moarte şi nevoi.                                                 Ne face viaţa drept un chin.  

      Adam şi Eva                                                                      Băse văzut de Mircea Badea  

Când domnişoara Eva zice:                                               Hai să spun acum pe-a dreaptă,

„Să fiu adorată cu succes”                                                Băsescu este totuşi bun

Adam e obosit, să pice                                                      De n-ar avea chelia spartă    

În lada unui „Mercedes!”                                                  Cu balonaşe de săpun!

       Criticilor mei                                                                            

Domnilor, nu vă certaţi,

În ale scrisului ogoare

Noi să fim uniţi ca fraţi,

Ce au cugetul pe soare.