Aproape toată lumea îl aşteaptă, iar când vine, este de multe ori cea mai frumoasă parte a săptămânii. în această perioadă de week-end unii călătoresc alţii se recrează, unii se dedică activităţii religioase, iar alţii stau acasă şi dorm.
În acest articol se va vorbi despre intervalul de timp cuprins între sfârşitul unei săptămâni de lucru (sau a unei săptămâni de şcoală) şi începutul celei următoare - week-end-ul. În Occident week-end-ul începe vineri şi durează până duminică. Dar care este originea week-end-ului? Şi, dacă locuieşti într-o tără unde săptămâna de lucru este de cinci zile, cum ţi-ai putea petrece week-end-ul într-un mod plăcut şi util?
De la ziua de odihnă la week-end
Legea Sabatului, dată naţiunii Israel acum 35000 de ani, stipula: "Să lucrezi şase zile; dar a şaptea zi este sabatul de odihnă sfinţit pentru DOMNUL. Cine va face vreo lucrare în ziua sabatului va fi pedepsi negreşi cu moartea" 8exodul 31:15. În plus, sabatul le oferea părinţilo izraeliţi ocazia de a se îndârji de necesităţile spirituale ale familiilor lor.
Sabatul evreiesc începea vineri, la apusul soarelui, şi ţinea până sâmbătă, la apusul soarelui. Însă, potrivit lucrării The World Book Encyclopedia, capii religioşi ai creştinătăţii "au stabilit ca ziua dedicată închinării să fie duminica, deoarece credea că învierea lui Iisus avusese loc într-o zi de duminică. În aproximativ 300 A.D., Biserica şi Statul au declarat în mod oficial duminica zi de odihnă în Europa".
De remarcat este că prelungirea perioadei de odihnă pe parcursul mai multor zile este o chestiune de dată recentă. În Marea Britanie, în anul 1870 s-a stabilit ca săptămâna de lucru să se termine sâmbăta, la ora prânzului. Astfel, week-end-ul cuprindea jumătate din ziua de sâmbătă şi duminică. După amiaza de sâmbătă începea cu o masă în familie, care potrivit revistei Atlantic Monthly, "era deseori urmată de o baie săptămânală la baia publică din apropiere".
În Statele Unite, week-end-ul a fost prelungit şi mai mul: la două zile. Potrivit uni articol, săptămâna de lucru de cinci zile a fost adoptată în 1908, de o fabrică din New England. Acest program era potrivit atât pentru muncitorii evrei, cât şi pentru muncitorii "creştini", întrucât fiecare grup avea propria zi de odihnă - evreii sâmbăta, iar "creştinii", duminica. Săptămâna de lucru de cinci zile a căpătat repede popularitate. Constructorul de automobileHenry Ford chiar a promovat-o, deoarece a înţeles că ieşirile cu familia de la sfârşit de săptămână aveau să ducă la o creştere rapidă a cererii de automobile.
V-aţi planificat ceva pentru week-end
În prezent, week-end-ul de două zile face parte integrantă din stilul de viaţă occidental. Dacă locuieşti în această parte a lumii, e foarte probabil ca spre sfârşitul unei săptămâni de lucru să fii îîntrebat de colegii de muncă: "Ce faci în week-end?" Această întrebare poate conduce la unele răspunsuri interesante.
Cum pe parcursul întregii săptămâni ttimpul ţi-a fost la dispoziţia patronului, week-end-ul îţi poate da ocxazia să-ţi recapeţi sentimentul că eşti stăpân pe viaţa ta. În plus îţi poate aduce un respiro în rutina săptămânală. week-end-ul poate fi o ocazie de a beneficia de o odihnă binemeritată sau de a sta puţin timp împreună cu cei dragi. Ori poate fi o ocazie de a-ţi petrece timpul în modul cel mai agreat de majoritatea oamenilor - făcând cumpărături. "Mă distrez de minune când merg prin magazine", spunea Brigitte, care trăieşte în Germania.
Potrivit sondajelor, mulţi oameni preferă să-şi petreacă timpul liber relaxându-sse. Persoanele cărora le place să-şi petreacă week-end-ul acasă au o mulţime de posibilităţi de a se destinde: se ocupă de plantele din casă sau din curte, colecţiionează timbre, cântă la un instrument sau ascultă muzică, se uită la casete video, gătesc, scriu scrisori, citesc, os, tricotează, fac sport şi pictează, ca să nu menţionez decât câteva. Unii preferă activităţi care le permit să fie împreună cu copiii şi cu partenera lor de căsătorie, de pildă joacă puzzle sau ale jocuri de societate.
Condamnă Biblia astfel de modalităţi de petrecere a timpului liber, care, aparent, sunt superficiale şi fără folos? Nu neapărat. Solomon scrie în Eclesiastul 4:6: "Mai bine o mână plină de odihnă, decât amândoi pumnii plini de muncă şi goană după vânt". Joaca, odihna şi relaxarea, cu moderaţie, îşi au cu siguranţă locul lor în viaţa unui creştin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu