Un paradis al turiştilor
În comparaţie cu alte parcuri de vânătoare din estul Africii, Parcul Naţional Nairobi este relativ mic. El are o suprafaţă de aproximativ 117 kilometri pătraţi , intrarea lui principală aflându-se la mai puţin de 10 km. de centrul oraşului Nairobi. Dar el a devenit renumit tocmai datorită suprafeţei sale mici. Puţine locuri de pe pământ îi oferă turistului o asemenea priveşte precum această rezervaţie de animale - o combinaţie unică între savana africană şi Nairobi, un oraş în plină dezvoltare.
Fiind mai mic, parcul le permite turiştilor să întâlnească pe o suprafaţă restrânsă foarte multe dintre cele mai mari exemplare ale egnului animal - excepţie făcând doar elefantul -, ceea ce nu se întâmplă în parcurile şi în ezervaţiile mai întinse. Parcul cuprinde 100 de specii de mamifere şi peste 40 de specii de păsări. El se află în apropierea coridorului de sosire folosit de avioanele ce aterizează pe aeroportul internaaţional din Nairobi.
Un turist care a venit să viziteze Nairobi poate să lase în urmă confortul unui hotel modern din oraş, să treacă cu maşina pe lângă impresionantele clădiri cu birouri, iar, în câteva minute, să ajungă pe străvechile câmpii şi pământuri cu arbuşti şi păduri. Aici pot fi văzuţi îîn acţiune lei şi alte animale de pradă. Imaginea în prim-plan a prădătorilor hărţuindu-şi prada, iar în fundal a zgârie-norilor scânteind n soare este de neuitat!
Parcul mişună de animale sălbatice: bivoli caferi, leoparzi, gheparzi, girafe, maimuţe, sute de antilope şi rinocerul negru, un animal pe cale de dispariţie. Majoritatea acestor animale sunt locuitori permanenţi ai rezervaţiei. În perioada secetoasă, februarie-martie şi august-septembrie, pot fi văzute turme întregi de animale migratoare, între care antilopele-gnu, luând parcă cu asalt numeroasele iazuri din parc.
În unele izuri, numite pe bună dreptate iazurile hipopotamilor, grupuri întregi de hipopotami asemenea unor "butoaie" uriaşe stau ascunse sub apă cât e ziua de lungă şi ies pe ţărm să pască în timpul nopţii. În jurul acestor surse de apă există nişte popasuri pentru a atrage atenţia asupra unor peisaje din natură unde poţi să-ţi laşi maşina şi să te plimbi. Însă atenţie: Plimbările pot fi foarte periculoase, pentru că unele iazuri adăpostesc crocodili lacomi, care poate că lenevesc pe mal şi nu sunt observaţi de un turist neatent. Dacă nu vreţi să le ajungeţi pradă, plimbaţi-vă mai bine însoţiţi de o persoană care răspunde de administraţia şi de protecţia parcului. LIsta orintologică este ca o enciclopedie Who's who a luii păsărilor. Struţul, cea mai mare pasăre de pe planetă, care atinge doi metri înăălţime, şi-a găsit aici "un domiciliu stabil". Sus, pe cerul oraşului, planează vulturii pleşuvi - nişte păsări hidoase -, căutând să-şi îndeplinească sarcina de sanitar. Respingătoare la vedere, asărea este utilă în parc, deoarece curăţă zona de orice hoit care altminteri ar putea genera bacterii dăunătoare pentru alte animale.
Câteodată se poate zări şi pasărea-secretar. lungul moţ de pene de pe partea posterioară a capului aminteşte de pana pe care o ţineau odinioară secretarii după ureche. Mereu grăbită, ea pare alerga de la o "întâlnire" la alta. Alte păsări care vieţuiesc aici este pasărea fantomă, cocorul încoronat, barza-cu-şa şi stârcul-de-cireadă.
Deşi nu prea întins, parcul este o "capodoperă ecologică". În partea vestică, o pădure ocupă circa 6% din teren, precipitaţiile sub formă de ploaie fiind de 700 - 1100 mm anual. În pădurea, foarte deasă, se întâlnesc şi ruta, un arbore din familia Rutceae, şi frumosul arbust croton Codiaeum variegatum. Câmpiile vaste, văile şi deaurile acoperă părţile de sud şi de est; precipiaţiile sub formă de ploaie se încadrează aici între 500 şi 700 mm. Ierburile Themeda trianda, curmalii de deşert (Balanites), arborele Akocanthera schimperi şi câteva specii de acacia formează adevărata savană.
Impresinante sunt şi stâncile abrupte ce se înalţă o sută de metri deasupra văii, care însă îi pot obosi pe entuziaştii alpinişti.
Parcul în pericol
Multe probleme legate de prezervarea florei şi faunei au un numitor comun - omul. Graţie eforturilor omului de "a dezvolta zona". Parcul Naţional Nairobi va dispărea, probabil, în viitorul apropiat. Nairobi, oraşul ce a făcut faimos parcul pretutindeni în lume, continuă să se extindă, "împingând" animalele într-un "colţ". Pe măsură ce tot mai mulţi oameni se stabilesc în zona urbană, cererea de terenuri este tot mai mare, iar animalele nu au puterea să se împotrivească. Deşeurile lichide din apropierea fabricilor sunt şi ele o ameninţare pentru toate formele de viaţă din parc.
Un alt factor esenţial supravieţuirii parcului este existenţa unei ute de migraţiune pentru unele animale. Parcul este împrejmuit aproape în totalitate, astfel încât animalele să nu poată pătrunde în oraş. Folosirea tot mai multor pământuri pentru agricultură şi pentru păscutul vitelor duce la blocarea micului coridor de trecere neîngrădit care se găseşte în partea sudică a parcului. Blocarea totală a coridorului ar putea avea repercusiuni grave. Animalele care se duc în căutarea unor păşuni poate că nu vor reuşi să se mai întoarcă vreodată acasă! Pentru a salva ruta de migraţiune, Kenya Wildlife Service, cea mai importantă organizaţie din Kenya care se ocupă cu prezervarea florei şi faunei, a obţinut permisiunea de a folosi un teren din apropierea parcului. Î ciuda problemelor însă Parcul Naţional Nairobi continuă să atragă mii de turişti veniţi să se delecteze cu minunatele-i contraste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu