luni, 4 aprilie 2011

Jurnalul unui bărbat singur

Acum doi ani şi câteva luni, cum se spune, mi-am văzut visul cu ochii, adică visul meu de-o viaţă a fost să am puterea şi cunoştinţele necesare de a-mi scoate o carte, despre care am scris ieri noapte. Titlul cărţii este "Ziua de după noapte". Acum vă voi spune câte ceva despre mine, şi anume, că sunt născut în zodia săgetător, că am o ambiţie şi o răbdare ieşite din comun, că sunt o persoană cu gradul 1 de handicap, că am 60 de ani împliniţi, dar am o gândire sănătoasă în tot ceea ce fac, în tot ceea ce întreprind. Am gtăsit de cuviinţă să  deschid acest blog pentru a-mi expune ideile şi opiniile în ceea ce priveşte viaţa de zi cu zi. Sunt singur, nu am fost căsătorit niciodată, probabil şi din cauza handicapului care m-a determinat să iau această decizie, decât să sufere două persoane şi, poate mai multe, mai bine este să sufere una singură. În rest sunt un bărbat normal cu preocupări multiple, cu o viaţă castă, dar doritor de prietenii până în pânzele albe. Azi, spre exemplu, am citit din Filocalia, o carte creştin ortodoxă de mare amploare şi din Vieţile Sfinţilor, carte care ne călăuzeşte paşii spre o filosofie complexă a supunerii şi cuminţeniei pentru credinţa în Dumnezeu, Iisus Hristos şi Duhul Sfânt. Oraşul meu, Slatina, este aşezat pe malul stâng al râului Olt, avem un primar destoinic şi gospodar, care a schimbat cu totul ceea ce era acum 20 de ani. Dar spun criticii că o să plătim prin impozite şi taxe nu numai noi şi copii noştri ci şi copiii copiilor noşti. Aşa că, eu cred că mai bine era să se cheltuie mai puţin cu atâtea fântni arteziene care au, într-adevăr o valoare estetică, dar care în principiu nu ţine de cald sau de foame. Îmi spunea deunăzi cineva, un fost inginer la ALRO, actualmente şomer, că se grăbeşte să prindă nişte alimente mai ieftine la unul din marile magazine deschise. Păi dacă un inginer fiind, aleargă după alimente mai ieftine, atunci ce să mai zic de ceilalţi şomeri care nu au fost ingineri? Viaţa este din ce în ce mai grea cu deosebire pentru cere nu au unde să muncească. De ce oare preşedintele, guvernul nu ia nişte măsuri pentru a îmbunătăţi cumva viaţa oamenilor acestei ţări, să le creeze locuri de muncă, să fie plătite la valoarea pentru care îşi bătătoreşte palmele. De ce în alte ţări europene precum Spania sau Italia se găsesc bani şi-i plăteşte pe cei ce muncesc cu salarii de cinci, şase ori mai mari ca la noi? Dar speranţa că vom trăi mai bine, mai în siguranţa zilei de mâine încă  nu ne-a lăsat. Viaţa ne face să cunoaştem în viitorul apropiat sau mai îîndepărtat şi cele bune. Şi în încheiere vreau să vă delectez pe cei care   vor citi blogul meu cu o epigramă.
            Critică
Traiul nostru cel decent
Este-o mare păcăleală,
Cei ce dorm în Parlament
Au nevoie de... haleală!           

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu