Am ajuns bolnavul cuvintelor
aruncate pe muntele înzăpezit;
le descifrez sensul
şi mă bat la gura sălbatică
a unei căţele ce muşcă
din carnea timpului,
căutând totuşi un drum
prin pădurea albastră a visului
preschimbată în Voievodul unui cântec.
De multe ori ascult vibraţia sunetului
cu urechile unei feline
şi totul mi se pare colorat
ca un curcubeu peste oceanul cerului
cucerit de ninsorile albe.
Drumurile sunt precum uliţele satului
unde bătrânii ies pe la porţi
să se intereseze de tine,
dacă mai exişti în memoria vieţii.
Luceafăr al purităţii cuvintelor.
Şi tu vieţuieşti în cugetul meu
vindecat de toate relele pământului
ca o stea strălucind pe firmament,
tot mai curat în vârstă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu