A venit aseară mama din sătucu-i de departe,
Să mai vadă pe fecioru-i – astăzi „Domn cu multă carte”;
A bătut sfios la uşă, grabnic i-am ieşit în prag,
Ni s-a umezit privirea de iubire şi de drag,
Sărutându-i mâna dreaptă ea m-a strâns la piept duioasă,
Şi-ntrebând-o câte-toate am intrat apoi în casă.
Înlăuntrul casei mele – câtă brumă-am adunat
Dă prilej bietei bătrâne să se creadă-ntr-un palat
Nu-ndrăzneşte nici să intre, cu opincile-n picioare,
Şi cu multă grijă, calcă tot pe alături de covoare!
Eu o-ndem să nu ia seama şi să calce drept, în lege,
Că doar e la fii-su-n casă, nu e-n casa vreunui rege,
Şi de-abia o fac să şadă pe-un divan cu scoarţa nouă...
–„ Mi-era dor de tine maică... Ţi-am adus vreo zece ouă,
Nişte unt, iar colea-n traistă nişte nuci, vreo două sute”,
Şi cu ochii plini de lacrimi, prinde iar să mă sărute.
– „Poate mor, că sunt bătrână şi-a prins dorul să mă-ndrume
Să mai văd odată, maică, ce mi-e azi mai drag pe lume!
Caierul mi-i pe sfârşite... mâine poate-şi curmă firul
Şi-ntre patru blăni de scânduri să mă cheme cimitirul...
Jale mi-e, de voi, mămucă, dar visez chiar şi deşteaptă
Cum pe-o margine de groapă bietul taică-tu m-aşteaptă.
Tu, odorul mamii-n urmă să te-aduni cu fraţii-acasă
Şi să-mparţi agonisirea după urma mea rămasă!
Lui Codin să-i dai pământul de la moară şi cu via!
Vaca şi-un pogon din luncă, maică să le ia Maria,
Lui Mitruş să-i dai zăvoiul de răchiţi dintre pâraie,
Carul, boii şi cu plugul să le dai lui Niculae
Iară tu, ca mai cu stare decât fraţii zişi pe nume
Să iei casa-n care ţie ţi-a fost dat să vii pe lume...
Când şi când în miezul verii sau la Paşti să vadă satul
Cum îmi vine, ca-n toţi anii, la căsuţa mea băiatul.
Şi-având tihnă şi odihnă – la venire şi plecare,–
S-aprinzi şi la groapa maichii câte-un pai de lumânare –
A tăcut apoi bătrâna şi-a plâns mult, cu lacrimi grele,
Ce curgându-i lin în poală se-ntâlneau cu ale mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu