Lui Băsescu şi democraţilor li s-a aprins iarăşi dorul după pierita "Dreptate şi Adevăr". Nostalgia le revine cu foc, mai ales acum, în perspectiva elecţiunilor din anul viitor. Este explicabil de ce-i chinuie amocul. Arcul guvernamental scârţie din încheieturi, stă să plesnească.
Nu mă mai mir că în ciuda atâtor reacţii absurde şi decizii păguboase, comise de el, încă mai sunt în partidul său de suflet destui activişti fanatici care-i fac chip cioplit şi îl divinizează ca pe strălucitul cârmaci al corabiei portocalii. Pornită năvalnic prin 2004, cu vântul în pupă şi la catarg cu "Dreptatea şi Adevărul", mândra corabie e astăzi în derivă. Fostul marinar şi informator i-a pecetluit soarta. Cu toate acestea, elanul pdeliştilor după eşuata "Alianţă"încă mocneşte, nu e scris nici astăzi. La peste şapte ani de la distrugerea ei de către Traian Băsescu. Chiar dumnealui, în urmă cu câteva săptămâni, la "consultările" de la Cotroceni încerca penibil să-l agaţe pe Crin Antonescu şi să şi-l facă "pretin" la o anumită nouă cârdăşie.
Orice s-ar spune dl. Băsescu este autorul moral al distrugerii acestui parteneriat câştigător din toamna lui 2004. De altfel de când se află în politică marinarul n-a fost capabil să construiască ceva durabil şi dezirabil. A generat mereu scandal, tensiuni, în stabilitate politică. Şi-a demolat singur, cu gura lui a mărturisit cum s-a dus, ca un milog, cu căciula în mână la Felix Motanul, "după voturi", ca apoi, a doua zi, să înceapă să-i pută rău "soluţia imorală".
La scurtă vreme de la acest episod, i s-a pus pata pe Tăriceanu şi pe principalii parteneri din "Alianţă", cerând alegeri anticipate. De-a lungul unei întregi legislaturi (2004-2008) i-a denigrat şi i-a tocat cu o ură demnă de o cauză mai bună. Certurile lui cu Moliceanu ajunseseră de pomină şi prin cancelariile din Comunitatea Eurpeană.
Cum spuneam mai sus, lui Băsescu şi democraţilor li s-a aprins iarăşi dorul după pierita "Dreptate şi Adevăr". Nostalgia le revine cu foc, mai ales acum, în prspectiva elecţiunilor din anul viitor. Este explicabil de ce-l chinuie amocul. Arcul guvernamental scârţie din încheieturi, stă să plesnească. Ei se simt tot mai solitari şi părăsiţi, agăţaţi de un cârmaci care şi-a mâncat capitalul politic. Singura "certitudine", de care-şi mai leagă vreo speranţă, e o altă "soluţie (şi mai) imorală" concubinajul jalnic cu traseiştii, trădătorii şi ciolănarii de la UNPR.
Ce salvatoare şi izbăvitoare le-ar fi acum renaşterea trecutului amor politic cu liberalii, singura şansă de a-şi mai preleva guvernarea. Dar mai este posibil aşa ceva, după ce idolul lor, Traian Băsescu, nu s-a dat de la nimic în lături ca să o distrugă şi să decimeze PNL?
Zilele trecute, într-un interviu acordat ziarului "Evenimentul Zilei", purtătorul de cuvânt Sever Voinescu se iluziona că ar fi ceva şanse să se refacă parteneriatul de altădată, dar numai după alegerile din 2012. Şi cu condiţia ca principalul obstacol, Crin Antonescu, să conducă partidul la un eşec electoral şi să eşueze, el însuşi, în tentativa de a deveni preşedinte al României.
Admiţând că purtătorul de logos PDL e un fel de mama Omida şi că ăsta ar fi viitorul, câtă vreme scandalagiul şi intrigantul Traian Băsescu nu dispare de pe scena politică, între PNL şi PDL nu va fi pace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu