continuare la art. Parcul Naţional Nairobi

     Când faimoasa Linie a Nebuniei, după cum era cunoscută pe atunci  calea ferată ce leagă Kenya de Uganda, a fost terminată, oamenii au putut să se stabilească în zona dimprejurul oraşului Nairobi; astfel, animalele nu au mai putut circula la fel de liber prin zonă. Curând, ele urmau să nu mai treacă deloc pe acolo.

      Mai apoi, în anii '30  s--au ridicat câteva voci în apărare animalelor. Artchie Ritchie, pe atunci paznic al vânatului şi Mervyn Cowie, un contabil, erau doar câţiva dintre promotorii acestei mişcări. Prin conferinţe şi rapoarte de presă, ei cereau autorităţile coloniale să îmfiinţeze un parc naţional, astfel încât să se reducă, dacă nu  chiar să se stopeze, această ucidere nejustificată a animalelor. Guvernul a fost reticent la această idee; nu era pregătit să folosească pământul doar pentru a ocroti flora şi fauna într-o zonă ce urma să devină cea mai mare aşezare urbană din estul Africii.

       Eforturile în vederea prezervării florei şi faunei au întâmpinat un alt obstacol în timpul celui de-al doilea  război mondial când trupele care făceau exerciţii militare au provocat  pagube terenului pe care se află acum parcul. Şi animalele au fost victime ale războiului.  Din cauză că  sodaţii erau mereu  prezenţi în zonă, animalele şi-au pierdut cu timpul teama de oameni, ceea ce  înseamnă că se puteau aştepta ca ele să-i atace pentru a se hrăni. Pentru a nu se ajunge aici, au fost omorâte câteva animale, inclusiv leoaica Lulu şi leii care o însoţeau, voi continua