Opriţi orânduiala cea crudă şi nefastă,
Care a dus românii la sărăcie cruntă,
Nu mai avem nimic din ce-am avut, o vastă
Speranţă şi iubire spre vârsta cea căruntă.
Nu mai avem nimic din ce-am avut odată,
Când sărăcia noastră urma a fi oprită,
Venind la cârma ţării, gândirea lui ciudată
De marinar fără cărare, dar şi fără ispită.
Ne-a demonstrat adesea că n-are o virtute
De-a ne conduce ţara la un vremelnic ţărm
Şi-a dezbinat poporul cu vorbele-i pierdute
În sihăstria faptei, minţind cu mult mai ferm.
Cultura lui a fost şi este-n cap să aibă
Prin fraudă adesea mult mai mult ca toţi
El pune peste rana poporului o zgaibă
Ce supurează vie, încă în noi, compatrioţi.
El n-a ştiut ce-i mila pentru săracii ţării,
I-a pus ca să trudească, dar totul e distrus
N-au unde să câştige o pâine-n faptul zării
Şi caută să plece din ţară spre marele apus.
El sparge edificii, spitale, salarii plafonează,
Nu ţine cont de legea în Parlament votată,
El merge spre-ntuneric şi ţara o sfidează,
Amplifică o nouă metodă de mafii căutată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu