Voi scrie poezii din volumul "Ziua de după noapte".

            Aşterne iar patul

Abia aştept
să te văd
pentru că am visat
cum crescuse iarba
în faţa unei inimi.

Te chemam să vii
în voalul de mătase
muză şi mireasă
slobozind îngerii    
frumoşi
ai fericirii.

Femeie cu părul blond
sărut şi răsfăţ
prin visul ce doare
aşterne iar patul
dragostei
în soare.

               Viaţa mea de-o clipă

Colindă-mă, iubito, cu miile de fluturi
În soarele acesta de foc şi de pârjol,
Dar lasă-ţi pleoaa albă, pârleaz dinspre-ntuneric,
Să lumineze zorii când nooaptea-mi dă ocol.  

Şi mieii dimineţii să pasteleze plaiul
În liniştea de azi şi, poate, cea de mâine,  
Când inima, ce bate în pieptul tău, rescrie
Volute de lumină şi miez dospit de pâine.

Tu vii dintr-o baladă, sortită grea risipă,
Ca să renaşti prin cântec aleasă melodie.
Colindă-mă, iubito, cu miile de fluturi
Prin viaţa mea de-o clipă şi dorul - veşnicie!  

             Şi mai vreau sufletul


Vreau inima ta, iubito,
să ajungă floare, dor,
s-o ştiu cununată
cu parfumul lor.

Vreau fiinţa ta, iubito,
să fie o stea,
să lumineze cărările
din viaţa mea.

Şi mai vreau sufletul,iubito,
să-şi rostuiască izvorul
unde cântecul albastru
vindecă dorul.

Apoi să ă transfer
în sângele tău
şi aproape de tine să fiu
cât mai simplu
şi ct mai trziu...

              Şi te iubesc mereu 




Cu frumuseţile tale
laolaltă
îmi rostuiesc cuvintele pe suflet
şi te iubesc mereu
culcat
în lanurile înroşite
de prea multe iluminări.

... Pamele-mi arcuite-n cer
înfiorând pletele tale flămânde
prin copacii vârstei
cântece răscolitoare
de speranţă viaţă
de dor
de însetata dragoste.

               Floare şi poezie

Mă iartă, domnişoară, că-ţi dăruiesc o floare,
E floarea minunată, cântec şi poezie,
Doresc întreaga viaţă să zburde-n căprioare,
Iar inima să-ţi bată valsând o melodie.

Hangiul fericirii să te invite-n taină
La masa cea de piatră sculptată de Brâncuşi,
Şi să-ţi îmbrace visul, mirajul, într-o haină,
Când fredonezi minunea în ritmuri de arcuş.

Mă iartă, domnişoară, că-ţi dăruiesc o floare!
E poate o dorinţă venind din veac străbun.
În tine porţi mereu grădinile solare,      
Iar gândul este paznic pădurilor de-alun.

Şi dragostea, vâltoare pe margini de cascadă,
Vibrează în arpegii, note-mplinind iubirea,
Căci paşii tăi şi dorul dansează pe-o estradă
Să apere, de stânci, mireselor menirea.

Mă iartă, domnişoară, că-ţi dăruiesc o floare,
E floarea cea virgină de dar şi poezie.
Acum în versul meu şi lacrima dogoare,
Iar clipa cea de taină te naşte-n elegie.