KENYA Parcul N specimene aţional Nairobi - locul unde animalele se plimbă libere

      Este şase şi jumătate dimineaţa. La răsărit, acolo unde se îngemănează cerul cu pământul, se iveşte soarele: un giuvaier de un roşu-aprins, mare şi splendid. Anunţând zorii unei zile noi, razele lui pătrund prin ferestrele înaltelor clădiri cu birouri, poleind totul în auriu. Nu departe de aceste clădiri se desfăşoară o dramă reală, impresionantă.

      De câtva timp, un leu pitit printre ierburile dese pândeşte o impaala (un fel de gazelă) ce paşte prin apropiere.Simţind pericolul, puiul de antilopă  o zbugheşte din loc, însă leul o ia imediat pe urmele ei. începe o urmărire sălbatică. Dacă va reuşi s-o prindă, leul o va ucide pe biata făptură; aceasta este legea junglei. Asemenea urmăriri impresionante au loc zilnic în Parcul Naţional Nairobi, ce se află la marginea oraşului Nairobi, capitala Kenyei. Aici vecinul cel mai apropiat al animalelor este omul. Nu-i de mirare că în 1962 a fost văzut un leu hoinărind pe lângă un hotel de lux, revendicându-şi probabil vastul teritoriu! Dar cum au ajuns animalele să-şi împartă habitatul cu locuitorii oraşului? 

                                                Începuturi grele

       Înfiinarea parcului nu a fost deloc un lucru uşor. Au trebuit depăşite destul de multe obstacole până când animalele s-au putut bucura de avantajele unui cămin sigur. Până pe la nceputul secolului al XX-lea, ele umblaseră nestingherite pe vaste terenuri din vestul Africii. Ducându-şi turmele la păscut cât mai aproape de habitatul animalelor sălbatice, oamenii au fost dintotdeauna foarte aproape de ele. Unii chiar considerau anumite animale sălbatice drept "vite de onoare"!

         Cu toate acestea, înarmaţi cu puşti, cei pasionaţi de vânarea animalelor mari "au invadat" Kenya, majoritatea vrând strâgă cât mai multe trofee de vânătoare.. Între ei s-a numărat şi fostul preşedinte al Statelor Unite Theodore Roosevelt, care a venit în Kenya în anul 1909 ca să "colecţioneze" specimene pentru muzeele de istorie naturală. Însoţit de 600 de hamali şi de vânători profesionişti, a omorât peste 500 de animale, trimiţându-le pieile acasă. Cam în aceeaşi perioadă, în Kemya a mai fost un vânător: Edward  prinţul de Wales. Astfel aceste personalităţi au popularizat expediţiile  de vânătoare de animale mari. Evident, armele erau mai rapide şi puteau ţintti mult mai bine decât tradişionalul arc cu săgeţi.. va urma